fbpx

Succes sau fericire?

Cu siguranță în viața fiecărei femei a existat un moment în care ea a vrut să demonstreze, sau poate chiar să intre în concurență cu un bărbat…

Bună, draga mea cititoare! Păi să știi că eu acum conștient mă aflu în această stare. Cum? Nu are nici o logică? Vorbesc despre feminitate și asta nu presupune pentru nici o clipă concurență?! Așa este, dar voi încerca să-ți explic. În primul rând, niciodată nu am fost ipocrită, să mint că nu mă confrunt cu probleme (în schimb știu să le ocolesc sau să fac în așa fel încât să nu mă afecteze), nu mă cert cu copilul și soțul, că viața mea e roz și mă trezesc machiată, aranjată ca în telenovele. Niciodată nu am spus că feminitatea înseamnă să fii fără coloană vertebrală și bărbatul este superior femeii. Niciodată nu voi spune că ambiția ar fi un lucru rău. Dimpotrivă, îmi place să spun lucrurilor pe nume și să nu mă ascund după deget. Îmi place să trăiesc acum și aici, să știu a fi fericită pe acest pămant, cu familia mea, făcând o carieră strălucită, să materializez tot ce-mi doresc, în plăcere și satisfacție, zi de zi simțindu-mă Femeie. Îmi place să trăiesc cu senzația și încrederea oarbă că succesul, fericirea, iubirea, armonia, echilibrul sunt lucruri extrem de simple și foarte ușor de accesat. Dar chiar așa e! Întrebați orice femeie care a lucrat cu mine.
Varianta ideală este exact cum am descris mai sus, dar uite că uneori și pe strada mea plouă torențial. Cu câteva seri în urmă stăteam în grădină, la un rose cu iubitul meu soț. În acea zi, multe s-au întâmplat la birou, trebuia să iau decizii importante și am zis să nu mă grăbesc, mai bine mă consult cu soțul. El știe că fac schimbări majore, trec la alt nivel, demarez proiecte noi, se schimbă cercul de oameni din jurul meu. Înțelege foarte bine că poate uneori, pentru 3 minute, simt neliniste. Sau de ce să vă mint? Simt disconfort maxim, frică, îndoieli și toate astea pentru că ies din zona de confort. Mi-am asumat că pot mai mult, vreau mai mult, sunt mai mult! Toate bune și frumoase, doar că trăiesc pe alocuri acest disconfort. E nevoie de timp, până se obișnuiește psihicul cu schimbările. Eu îmi acord susținere și am răbdare. Înțeleg, creierul meu acum are alte sarcini, e nevoie de altă capacitate la acest nivel. Voi trece peste acest disconfort și o voi face exclusiv din dragostea de sine. Nu mă voi critica pentru nimic. E o perioadă mai grea și eu am nevoie de susținere. Ei, așa iubitoare de sine încep eu să-i povestesc, să-i cer părerea și dintr-o dată el mă oprește și îmi spune: «Elena, ai putea să mă scutești de discuții de sute și mii de euro? Fă-ți un plan de evadare și stai acasă. De câte ori ți-am spus» În acel moment eram ca în filmele despre război, vezi imaginea, dar nu auzi nimic. În zona stomacului s-a format o gaură, dintr-o dată capul a devenit foarte greu, sunetele au dispărut cu totul și gazonul nu mai era așa verde și frumos, iar eu eram la înălțimea gazonului.  Știți ce m-a deranjat cel mai mult? Că are dreptate. Și încă știți ce? Nu mi-a plăcut să mă simt inferioară, slabă… Prima reacție a fost să mă ambiționez, începând de mâine să demonstrez cât de cool pot fi, să-mi fac un plan de acțiuni fără vacanțe și până la 9 seara. Să nu mai fac ciorbe ca proasta, să fac afaceri și încă niște școli. În câteva ore stând singură, în liniște, m-am calmat. M-am întrebat ce vreau eu de fapt, să am succes sau fericire? Să demonstrez și să lupt pentru asta sau să accept? Să consum energia pentru a concura cu el sau să o canalizez pentru a-l susține? Știți, am mai spus că bărbatul este revoluția și femeia este evoluția. Susțin în continuare acest lucru. Nu. Nu voi face revoluție, voi păși pe drumul evoluției. Eu nu voi concura pentru a fi mai bună, eu voi evolua până la cea mai bună variantă a mea. Eu nu-mi voi pune scopuri, la mine se vor îndeplini dorințele. Nu voi concura cu el, dimpotrivă, mă voi face și mai plăcută, și mai frumoasă, și mai iubită pentru el, pentru că doar asta este arma mea de femeie… Eu voi armoniza totul în jurul meu, pentru că asta este menirea mea…
De ce instinctiv vrem să concurăm? De ce ne deranjează să fim mai slabe decât un bărbat? De ce ne asumăm de bună voie și nesilite de nimeni responsabilitățile și stilul de viață al unui bărbat? De ce vrem putere masculină și nu putere feminină? De ce tindem să ne deconectăm de la esența noastră feminină? De ce renunțăm la liniștea interioară? De ce ne este frică să părem vulnerabile? O femeie care alege să lupte cu un bărbat, mai poate fi protejată de el?  Ea va rămâne la fel de dorită pentru el? Relația lor va rămâne neschimbată?
Eu draga mea am ales să nu-i demonstrez că nu are dreptate, ci am ales să fiu fericită!

Lalena Store © 2020. All Rights Reserved.

Arta de a fi femeie
Abonare la newsletter.
We respect your privacy.