fbpx

Arta flirtului – gesturi regale în care-ți găsești inspirația

Draga mea,

Îmi doresc să fii o femeie împlinită, senzuală, care emană forţa spirituală, energie lascivă şi un magnetism irezistibil. Să flirtezi în relația ta, să te joci cu armele seducţiei să fii o adevarată artistă în secretele senzualităţii, ale subtilităţii. O femeie fericită.. Este acea stare la care eu am ajuns după ani de experiențe, în care studiat  toate aspectele intrinsece ale Feminităţii, pentru a înţelege,  mecanismele de intercorelare şi felul în care acestea se pot activa, diferit, de la femeie la femeie. Așa am dat contur programului transformaţional  „Arta de a fi Femeie, by Elena Cucicovschi” care te va îndruma pas cu pas pe drumul regăsirii Feminităţii pure din tine, al senzualităţii, al seducţiei.

Seducția
este arta care-ți menține relația pasională. Schimbul de priviri cu subînţeles, atingerile timide şi aparent neintenţionate, şoaptele rostite cu senzualitate, umărul dezgolit din greşeală, buzele muşcate uşor, complimentele atent alese sau mişcările lascive ale şoldurilor au schimbat, de-a lungul istoriei, nu doar destine personale, ci şi soarta atâtor civilizaţii. Eu am descoperit cu fascinație istoria flirtului și îmi face plăcere să-ți povestesc despre ea și să deprindem împreună cele mai simple și naturale forme de a flirta.

Însăși etimologia cuvântului care provine din cuvântul francez fleurette „a (încerca) să seduci” prin aruncarea petalelor de flori, „a vorbi despre nimicuri dulci” surprinde esența flirtului. Să-i spui vorbe dulci, să folosești cele mai subtile gesturi pentru a-l atrage. Cuvântul fleurette a fost folosit în sudul Franței încă din anul 1484, alături de alte cuvinte precum effleurer (a atinge ușor), déflorer (a deflora/a dezvirgina) și Franța a rămas cu siguranță acel loc fermecător care te îmbie la flirt. Care te inspiră să seduci.

Ulterior a flirta a devenit o expresie proprie limbii engleze. Cărțile dedicate manierelor și etichetelor pentru bărbații și tinerele femei victoriene surprind câteva reguli bine conturate când vine vorba de flirt. În primul rând, un „domn nu trebuie să se prezinte unei doamne decât dacă a fost obținut permisiunea anterioară”. Odată ce a venit să se întâlnească cu ea, el are libertatea de a o însoți la concerte, opere, baluri.  Cu toate acestea, un „domn care nu are în vedere căsătoria nu ar trebui să acorde o atenție prea exclusivă niciunei doamne”.

O femeie victoriană adecvată „nu va primi prea nerăbdătoare atenția unui gentleman, oricât de mult îl admiră, dar nici nu va fi atât de rezervată încât să-l descurajeze cu totul”. Bărbații ar trebui să ia mâna unei femei doar când aceasta o oferă, iar sărutul, „cea mai afectuoasă formă de salut” era adecvat doar în rândul relațiilor apropiate și al prieteniilor dragi.

Semnele excesive de interes au fost în general considerate inacceptabile atât din partea bărbaților, cât și a femeilor. Cu toate acestea, femeile victoriene puteau arăta interes pentru bărbați prin indicii foarte subtile. O modalitate era prin floriografie sau prin limbajul florilor. Au fost publicate chiar dicționare pentru ca toată lumea să înțeleagă cu ușurință semnificațiile.

Pentru mine, recunosc că acest flirt continuă să fie un mister așa că am aprofundat și mai mult subiectul și te invit să trăiești o idilă victoriană ca pe vreumuri. E o modalitate bună de a-ți condimenta relația, cu aceste picanterii din secolul al XIX-lea. Trebuie doar să te asiguri că și el este pe aceeași lungime de undă :).

Epoca victoriană poate fi considerată o perioadă frustrantă tinerii îndrăgostiți, dacă luăm în calcul constrângerile rigide ale convenției sociale și faptul că fiecare gest era atent verificat. Cu toate acestea, victorienii au găsit cele mai subtile moduri de a-și transmite sentimentele, din care ne putem inspira.

Erau scriitori avizi, iar în unele zone din Londra, o persoană trimitea scrisori prin poștă chiar și de șapte ori pe zi. Scrisorile erau modalități perfecte pentru a vorbi despre dorințe și pentru a lega relații. Și este o idee bună să adopți aceeași abordare și în relația ta. Să creezi puțin mister cu o scrisoare pe care o primește prin curier sau cu un mesaj pe care îl strecori pe biroul sau în lucrurile lui.

Locul în care puneau ștampila pe plic transmitea un mesaj. Pentru că le era destul de greu să-și păstreze scrisorile private, de multe ori acestea fiind citite cu voce tare pentru amuzamentul întregii familii, îndrăgostiții victorieni au început să folosească poziționarea ștampilei pe plic pentru a dezvălui un mesaj secret. Semnificația exactă a diferitelor poziționări putea varia probabil în fiecare cuplu. O serie de scriitori au încercat însă să decodifice sistemul. Ștampila așezată în diagonală pe partea stângă a plicului: „Dragostea ta mă încântă”, la mijlocul plicului: „Când te voi vedea?”, în partea dreaptă a plicului: „Nu sunt liber”, în partea stângă a plicului: „Te iubesc”. Ideea mesajelor subtile, al unui cod numai de voi știut poate întreține focul iubirii în relația ta.

Limbajul nonverbal din timpul balurilor era o formă de comunicare și un mod al victorienilor de-ași transmite sentimentele. Femeile foloseau mișcările subtile din evantai. Purtat în mâna stângă și deschis transmitea mesajul: „Vino și vorbește cu mine”. O mișcare înceată însemna: „Sunt căsătorită”, o mișcare rapidă a evantaiului: „Sunt logodită”, iar deschiderea și închiderea rapidă a acestuia putea însemna: „Ești crud”. Batista era, de asemenea, folosită ca un mod simplu de a trimite un mesaj într-o cameră aglomerată. În minunatul său volum, The Mystery of Love Courtship and Marriage Explained (1890), scriitorul Henry J. Wehman explică ce înseamnă fiecare gest pe care o femeie îl făcea cu o batistă. Când o trecea ușor peste buze însemna „Sunt dornică de  cunoștință”, când o învârtea în ambele mâini: „Indiferentă”, când o arunca: „Vom fi prieteni”, iar când o învârtea în mâna stângă: „Aș vrea să fi scăpat de tine.”

Limbajul nonverbal rămâne în continuare o modalitate prin care-i poți transmite partenerului tău ce simți, ce dorești, cât de intens îți dorești să trăiești anumite experiențe alături de el. O poți face printr-o privire intensă, prin apropierea ușoară de el cât să-ți simtă parfumul, printr-o strângere discretă de mână.

Mesajul florilor
Poate cea mai cunoscută metodă de flirt între victorieni a fost limbajul florilor. Au fost publicate și o serie de ghiduri care detaliază complexitățile codului. Culoarea florilor  și unghiul din care erau oferite aveau semnificație. Un trandafir roșu însemna „frumusețe”, garoafele: „refuz”, un iris galben „pasiune”, iar un ananas însemna „ține-ți promisiunile”.

Cardurile de flirt
Cardurile de flirt, numite uneori cărți de cunoștință cuprindeau mesaje îndrăznețe și erau de regulă folosite de americanii celibatari din epoca victoriană târzie pentru a sparge gheața. Mesajele putea fi directe („Îmi doresc foarte mult să facem cunoștință”) sau cu abrevieri, fiind adesea însoțite de ilustrații care cuprindea mesajul în cod rebus. Cardurile erau un mod excelent de a evita aparițiile și puteau fi strecurate ușor prin spatele unui evantai.

Anunțurile în ziare
Ziarele ofereau deseori spațiu pentru romantismul victorian. Anunțurile din ziarul londonez Evening Standard din perioada 1870 și 1890 surpind cel mai bine flirtul: „Trebuie să te văd dragul meu. Te rog să-mi scrii pentru a stabili ora și locul, cu orice riscuri. Poți trece să mă iei de acasă, dacă se poate să nu fii văzut, într-o trăsură.”; „Dragul meu, sper că ești fericit. Vreau să ne întâlnim miercurea viitoare; nu pot suporta un an. Roagă-te să mă lase să te văd pentru că dragostea este încă puternică”.

Aceste ritualuri pot fi o sursă de inspirație pentru tine, îl poți provoca atunci când se așteaptă mai puțin, chiar într-un loc public. Contează ca în astfel de momente să-ți păstrezi misterul și să faci distincția dintre arta flirtului și accesiblitatea gratuită, disponibilitatea sau chiar impresia că îți dorești cu disperare un partener.

Inspirație găsești și în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când erau frecvente flirturile dintre soldații americani și femeile britanice. Americanii învățau să facă avansuri și se bazau pe fete pentru a le respinge ori de câte ori acestea considerau că sunt inadecvate. Femeile afișau o ușoară barieră și se bazau pe faptul că bărbații știu când se să apropie sau să avanseze, așa cum justifică situația.

Curtezanii japonezi au avut o altă formă de flirt, subliniind relațiile non-verbale prin ascunderea buzelor și arătarea ochilor, așa cum este descris arta Shunga, cel mai popular mod de a comunica până la sfârșitul secolului XIX.

Poveștile cu flirt care au intrat în istorie
Fiecare poveste pasională de iubire din istorie a fost întreținută de arta flirtului. Prin flirt şi emoție, prin trezirea interesului şi stârnirea poftei, s-au întemeiat familii şi case regale, s-au negociat teritorii, au izbucnit războaie și s-au schimbat alianțe. Privirile, gesturile de tandrețe și evenimentele organizate în doi sunt doar câteva dintre micile secrete pe care le poți împrumuta în relația ta:

Povestea de dragoste dintre Paris și Elena, povestită în Iliada lui Homer a generat războiul troian. Elena era căsătorită cu Menelau, regele Spartei. Când Paris „prințul frumos din Troia și înnebunit după femei” a văzut-o pe pe Elena, femeia pe care Afrodita o proclama cea mai frumoasă din lume a știut că trebuie să o aibă. Paris a răpit-o pe Elena și astfel grecii au început războiul împotriva Troiei.

La un bal mascat organizat la Palatul Versailles în noaptea de 25 spre 26 februarie 1745, Jeanne Antoinette Poisson a dansat cu regele Ludovic al XV-lea. În câteva săptămâni, Jean Antoinette a devenit maîtresse-en-titre, având titlul Marquise de Pompadour. „Orice bărbat ar fi dorit-o ca amantă”, spuneau admiratorii săi. Cuplul s-a răsfățat cu dragostea lor pentru artă, mobilier și porțelan, iar marchiza de Pompadour știa să aducă distracție în viața melancolică a regelui. Îi organiza petreceri mici la cină și spectacole de teatru în care juca chiar ea, pentru a-i trezi simțurile regelui. În timp ce urmărea o piesă, Ludovic al XV-lea i-a declarat: „Ești cea mai delicioasă femeie din Franța”. Marchiza a avut o influență puternică asupra politicii externe a Franței, a fost o sfătuitoare a regelui în Războiul de Șapte ani (1756-1763), a influențat regele în proiectul construirii palatelor Elysée și Petit Trianon.

Principele Carol al II-lea a trăit prima dragoste alături de Ella Filitti. De la bun început, cei doi au ştiut că trăiesc o relaţie imposibilă, încălcând flagrant regula Curţii care cerea ca prinţul să se însoare cu o prinţesă străină. Idila lor a fost o dragoste din aceea de roman, consumată în zeci de vorbe dulci, de îmbrăţişări şi ocheade, dezmierdări şi mici gesturi de tandreţe. Întâlnirile dintre cei doi aveau loc la Sinaia. Savurau împreună cina, ceaiurile, serile de film, plimbările, picnicurile, lecturile, toate. Carol se străduia să rămână singur, deoparte, numai cu Ella, să-i vorbească, să-i strângă mâinile şi să se privească lung în ochi. „Am putut, măcar pentru o clipă, să ne privim drept în ochi şi am putut să-i şoptesc «I love you». Ea mi-a răspuns la fel, cu un surâs delicios”, nota Principele în jurnalul său.

Îți dorești să trăiești acea poveste de dragoste pasională și să știi cum să flirtezi cu el în fiecare zi?  Merită să-ți acorzi două ore de răsfăț. Te invit la Webinarul “Arta Flirtului. Magia Seducţiei”  în cadrul căruia vei afla informații premium despre arta seducției unui bărbat, despre cum poți reacționa când ești curtată și cum poți intra cu mai multă încredere într-o relație. Vei înţelege diferenţa dintre Arta Flirtului şi accesiblitatea gratuită și vei descoperi pas cu pas ce-i face plăcere unui bărbat să audă, care sunt sentimentele pe care le poți naște în el și mai ales cum îl poți face să se simtă special, astfel încât să-și dorească prezența ta.

Lalena Store © 2021. All Rights Reserved.

Arta de a fi femeie
Abonare la newsletter.
We respect your privacy.